I MISTERI CHI SI PIRDIRU: L’ARROTINU

  “S’ammolunu forbici, cuteddhi, runcali”. ‘Nc’erunu i tempi chi ssi sintiva na bbuci i luntanu chi divintava sempri cchiù forti a manu a manu chi ssi ‘mbicinava. “Rrivau l’arrotinu. … Genti rrivau l’arrotinu, si mmolunu forbici, cuteddhi, runcali”. Era nu ritornellu chi si ripitiva all’infinitu ‘nfinu a quandu non rrivava ‘nta piazza e mi serbi(…)

Leggi di più